Dialoguri tarzii.

   " - Ti-aduci aminte cand am spus ca singurul gand care-mi trece prin minte la auzul cuvantului "divinitate" e ca, daca oamenii ar fi constienti de ceea ce sunt capabili, s-ar speria"?
    - Da' normal ca mi-aduc aminte !
    - Bine, n-am gandit-o eu, a gandit-o Freud acum cativa ani. Sa-i acordam merite pentru timpul in care s-a oprit sa-si spuna gandurile altfel, azi, probabil le-as fi gandit si eu in alte cuvinte. Probabil...
Astazi, am smuls de la tata o privire calda si-un compliment. Sa stii, tata-i la fel de sarac in complimente ca si mine, si mai robot decat orice incearca japonezii sa aduca in viitor, iar in acea fractiune de secunda in care s-a petrecut totul am reusit sa inteleg cuvintele de mai sus mai bine ca niciodata. "Diana, ... sa nu uiti ca esti deosebita ... ", inca am in minte senzatia momentului. Si relativitatea timpului inceta sa fie o alta definitie din multimea definitilor pe care le am inmagazinate, prindea contur, vorbele astea au activat sinapse despre care nici nu stiam ca exista. Mi-am zis apoi, in singurate, ca intr-adevar, am capacitatea sa fiu deosebita, mai lipseste sa fiu ! Si-apoi mi-am amintit ca am trait odata un episod foarte interesant. Stii sensibilitatea mea fata de mare, nu?
    - Da, imi amintesc si asta despre tine!
    - Nu mai tin minte cand a inceput dar, stiu una din intalnirile cu marea de parca ar fi fost ieri. Aveam 6, 7 ani, eram la mare cu mama, si ne-am plimbat in prima seara prin Mamaia. I-am cerut sa mergem de-a lungul malului, mi se pare o jignire sa te plimbi pe faleza cand ai malul marii la 5 metrii de plaja distanta de tine, si n-am rezistat desi mama m-a rugat sa nu intru in apa pentru ca aveam o rochie alba si s-ar fi vazut urat. Cine ar acorda atentie imaginii in astfel de circumstante? Eu, una, nici acum n-as face-o, si cu atat mai putin la 6, 7 ani, cand imi controlam mai greu impulsurile. Am intrat in apa, mai intai pana la genunchi. In Mamaia mergi destul de mult pana sa ajungi la un nivel mai ridicat al apei, ceea ce era deosebit atunci pentru ca-mi permitea sa traiesc mai mult. Nu am putut s-o ascult, intotdeauna am fost incapatanata si revoltata atunci cand cineva imi spunea cum ar fi mai bine sa fac. Nu-mi spune, oricum n-am sa ascult, sunt prea curioasa de cum ar fi daca as face exact ce-mi doresc pentru a fi atenta la ce-mi spui tu c-as putea sa patesc. Nu stiu, sincer, cum de altii nu-s la fel? Intr-un fel, am ajuns sa intru cu totul, am inceput sa inot fara sa ma gandesc ca, atat rochia, cat si parul meu s-au udat. Fara niciun fel de egoism, am simtit in acel moment ca am intreg universul sub picioare. Marea ma invaluia intr-un sens protector, se aseza pe corpul meu, asa cum se-aseaza uneori o rochie la care visezi ani de zile cu ochii deschisi, si ma strangea in bratele ei. Un alt lucru pentru care am suferit foarte mult in copilaria mea, si-abia acum am realizat, a fost respingerea celor de care incercam sa ma apropii. Si, era normal sa ma apropii de ei, nu stiu altfel cum ar putea creste un copil daca nu, apropiindu-se de cei mari, luandu-i ca model, si incercand sa-i copieze? Cat de artificial e sa copiezi un model fara sa te apropii de el si sa-l intelegi, ori, eu nu pot asa mecanic, altii reusesc. Eu simt nevoia de mai mult... Marea era acel mai mult. Era intelegatoare! Ma accepta intr-un mod in care nici eu nu reuseam. In agitatia ei eram mai linistita decat in orice tacere. Tacerea ma inspaimanta deseori.... sa nu taci niciodata! Mai bine sa tipi cand ai ceva de zis ! Am ramas, atunci, impresionata de cum reusea o apa enorma sa scoata in evidenta uratul celor care ma inconjurau. Ei, nu se apropiau de mine pentru a-mi da aripi sa cresc, se-apropiau punand in umerii mei mai multa greutate decat puteam duce in acele zile. Nu constientizau, n-o faceau cu intentie, stiu acum, dar cum sa nu ador marea cand, ea imi lua acea greutate fara sa-i cer, si-mi dadea aripi sa explorez infinitul universului? Si, nu-i pic de egoism in starea asta! Dimpotriva, e-o energie impresionanta, ceva dinamic care te-ajuta sa te construiesti, si-apoi sa oferi ceva util celorlalti. Stii cati oameni ofera numai uratul din ei? Si nu-i vina lor ! Urat au, urat ofera dar, cine-a pus uratul acolo? Ei? Nu, nu cred ca ei... Ori, daca l-au pus ei, nu l-au pus constient ! De ce ai pune pomi uscati intr-o gradina? La ce-s buni ? C-am adus vorba de gradina, pe-a ta o admir ! Spune-mi, cum ai reusit s-o construiesti asa armonios?
    - Asta-i o poveste...o s-o discutam odata mai pe larg, mi-aduce aminte de-un mar ce-l aveau bunicii mei in curte. Pentru mine, acei ani, traiti la bunici, au fost un punct de pornire foarte frumos. Multe lucruri care ma definesc le am din acea perioada. Cand mi-am construit gradina, am mers pe un principiu simplu: nu modific semintele doar pentru a oferi ceva ce se cere, semintele astea le am, pe astea le plantez, pe astea le ingrijesc, si-apoi pe astea le ofer, celor care apreciaza gustul lor. Asta, nu inseamna ca nu-s deschis la imbunatatire dar nu-s deschis la o conformare inutila. O sa dezvoltam lucrurile astea odata, o sa vorbim pe larg si-o sa-ti explic mult mai multe, spune-mi acum, ai scris vreodata ce mi-ai zis mie mai sus?
    - Da, am scris cateva randuri, acum cateva luni, exact dupa o vizita la mare.
    - Si sunt printre cele de mi le-ai aratat?
    - Da, chiar primul pe care ti l-am aratat...
    - Da', nu-i cu cuvintele astea!
    - Pai, normal ca nu e cu cuvintele astea, atunci am simtit ce am scris, acum simt ce ti-am spus.
    - Ei, scrie si cu cuvintele astea, pentru mine !
    - Si pot sa specific ca e pentru tine?
    - Da' normal !"

 
    Asta este cu dedicatie pentru tine. De citesti, te recunosti, si de mai mult nu-i nevoie, decat sa stii ca-ti multumesc pentru.... tot !

Normal e ceea ce ne ofera liniste. Restul, e goana dupa liniste.

Toata lumea scrie despre dezvoltare personala. Si bani. Si sex/relatii.
Nu obisnuiesc sa mai citesc articole in care se regasesc temele astea. Am citit candva. M-am convins ca majoritatea sunt aberatii. Tampenii scrise pentru like-uri. Pentru ego si-atat. Adevarata dezvoltare nu e pe net, ci in realitate. Uneori am avut senzatia ca te prind intr-o capcana, ca dau dependenta. Ca un drog, cat esti tu cu el totul e bine. Apoi, cand se termina, iei contact cu realitatea. E diferita. Te intorci la drog, mai iei o doza si-ti spui ca te ajuta. Cat timp nu gasesti o punte intre senzatia pe care o ai sub influenta drogului, si senzatia pe care ti-o ofera realitatea, te droghezi degeaba. Cu orice ! Si puntea, nu cred ca poti s-o gasesti vreodata singur. E logic de ce nu.
In fine, evit articolele astea, cum evit popa cu botezu' dar in prezent, chiar ma confrunt cu "problema" asta, descrisa in articol, in viata personala. Prea multi oameni care preiau modele si nu se intreaba de ce. N-ar fi o problema, fiecare e liber sa fie cum doreste dar aud de prea multe ori replici de genul "eu cred ca gandesti gresit", "daca toata lumea face asa, tu de ce faci altfel?". Pentru ca pot...si vreau sa regret greselile mele, nu pe ale altora. Vreau sa cunosc prostia mea, prea multi o stiu pe-aia colectiva.



Mi-a dat tata acum cateva zile o replica, de-am ramas dezamagita. Nu-i un om incult, sau netrecut prin viata, de-aici si dezamagirea. "Diana, eu am observat ca din clasa a 5 a te-ai schimbat. Tot observ o revolta la tine, si nu inteleg de ce."

In primul rand, sa recunosc, am fost miscata de faptul c-a observat ceva la mine. Pana acum ceva timp credeam ca singurul gand despre mine e ca-s geniul ratat care refuza sa-si foloseasca potentialul. Nu, nu ma consider geniu, doar frecvent inteleasa gresit, dar ca orice parinte orgolios, cum ar putea fi de acord ca propriul copil sa fie obisnuit? Hai ca suntem pe drumul cel bun: a observat si altceva despre mine. Si e o observatie corecta. Pot spune ca ma revolt dar, tata, unde ti-e analiza? Cum, de ce ma revolt?
Pai, poate ma revolt pentru ca am crescut, si lumea mi se pare o scena pentru o piesa prost regizata, si nu stiu, pur si simplu vreau sa ma intalnesc cu regizorul sa-l intreb de ce e musai scenariul asta? De ce nu putem fi actori liberi? De ce nu ne invata sa ne jucam propriul rol? Atunci piesa ar fi autentica. Am transmite publicului emotia. Pana la urma asta e rolul actorului, nu? Sa transmita emotie! Fiecare actor transmite o emotie si atunci scena e animata de replici, de traire, de pasiune... Daca toti actorii joaca acelasi rol, ce piesa anosta urmarim, ce superficiali ni se par oamenii pentru care platim cu timpul nostru doar ca sa-i privim, ce tristi plecam cand se lasa cortina...
Ai fost vreodata la o piesa de teatru prost jucata? Eu am fost... Nu stiu de ce jucau actorii aia, dar numai din pasiune n-o faceau. Am plecat dezamagita, caci apreciez actoria, si oamenii aia tocmai mocirlise ceva ce apreciez. Poate au avut o zi proasta ... Le gasesc scuza dar tot am fost dezamagita. Ma intreb, daca mai multi din sala am fost dezamagiti, oare ei ne-au putut simti dezamagirea? Am fost si eu pe scena. Publicul e o oglinda. O oglinda a ceea ce ai dat din tine. N-as vrea, cand o sa pice de tot cortina,  sa fiu dezamagita de ce am dat din mine. Nu vreau sa regret replici uitate, sau spuse altfel de cum as fi simtit. Au fost replici autentice. Mai bune, sau mai proaste, dar in acord cu rolul meu.
Mereu am mers pe premiza: mai bine sa ajung in iad, de rai nu-s sigura ca exista, si daca-mi fac viata un iad, cu ce ma mai incalzeste raiul de dincolo? Cand o sa mor, gandirea si constiinta vor muri cu mine. Bine, sufletul traieste vesnic dar sufletul nu gandeste. Gandesc cu cortexul, care la maxim 15 min dupa ce inima mi se opreste, incepe sa se degradeze. Sufletul poa' sa se plimbe liber pe unde o vrea, fizic, n-o sa simt, psihic, nici atat.
Nu judec oamenii care se lupta sa ajunga in rai. E dreptul lor. Oricum, e o bataie pe locuri de parca ar fi numarate.
Nu, nu mi se aplica nici vorba aia "daca mai multi iti spun ca esti beat, du-te si culca-te". Grecii antici au demonstrat cum au putut ca multimea nu inseamna dreptate. Majoritatea nu detine adevarul pentru ca adevarul e relativ. Mama lui de adevar ! Daca nu-l detinem am trait degeaba. Dar, cum am trait daca am preluat adevarul altora si nu am fost curiosi de-al nostru?
Eu am vazut raiul pe pamant. E asa cum l-au descris altii inaintea mea: bunastare, liniste si armonie. Ba chiar am auzit si ingerii cantand, ce-i drept, nu la harpa. Dar l-am vazut in episoade. Am fost obisnuita cu iadul, si din cand in cand ma mai intorc pe-acolo... probabil e o teama de-a mea de a ma desprinde complet. O sa port o discutie cu ea, caci parca ma prinde de-un picior si cand ma zbat impotriva ei ma invinge. Cand discutam, o conving cu argumente. Stii cum am simtit iadul? Tot cum l-au descris altii inaintea mea: judecata, critica neconstructiva, majoritate superficiala, durere. O durere ca cea de acum.

Actorilor, de ce ascultati de regizor in piesa asta? Noi, publicul, suntem aici pentru a va vedea in toata splendoarea. Voi, cand mergeti la teatru cautati trista superficialitate sau cautati emotia? Scena e libertate. Gresiti si invatati-ne pentru a mia oara ca greseala e cel mai bun mod de a invata. Traiti, si lasati-ne sa va admiram trairea. Picati, si ridicati-va pentru a mai pica odata. Dar altfel! Insufletiti scena si bucurati-va pentru aplauze. Sunt pentru voi, chiar daca fiecare aplauda din alte cauze. Oferiti autenticitate, si daca suntem dezamagiti, linistiti-va, aveti un public care nu apreciaza autenticitate.

Mi-am amintit c-am vazut pe scena si actori autentici. Am aplaudat din tot sufletul. Parca toata energia era in palme. Am plecat tremurand de emotie. Nu privisem niciodata lucrurile din perspectiva pe care mi-au transmis-o ei. Am ajuns acasa, si in liniste am incercat sa inteleg de ce nu observasem ceva ce era fix sub nasul meu. Concluzia de-atunci era c-am privit in alta directie. De atunci, mi-am zis ca o sa incerc sa privesc peste tot in jurul meu.


P.S. Citesc rar astrocafe dar articolul asta a fost mai tare decat cafeaua de dimineata. Pur si simplu mi s-au umezit ochii, si cu lacrimi curgand pe obraz vroiam o porta-voce cu care sa-l citesc prin oras. E drept, fiecare e liber sa fie cum vrea, sa judece exact ce i se  pare gresit, si sa mearga pe drumul la capatul caruia ii apare luminita. Se poate sa gandesc gresit in 1001 de feluri, si pe drumul meu sa am multe accidente, iar la un moment dat unul sa fie fatal. Imi asum riscul dar mi-ar placea sa aud critica argumentata, daca tot nu se pot abtine unii si altii.
Daca tu intalnesti pe cineva diferit de tine, si simti ca-ti crapa inima de nu-i spui ca modul lui/ei e gresit, nu folosi ca argument "asa face toata lumea", "uita-te in jur, mai e cineva ca tine?", "esti imatur/a, ai sa cresti si ai sa te conformezi", "asa functioneaza lumea, n-o s-o schimbi tu". Cu atat mai mult, daca tii la acea persoana, incurajeaz-o sa-si dezvolte aripile.
Cred ca toti suntem si regizori, si actori, si spectatori, in functie de situatie. Cand suntem implicati emotional tindem sa ne transformam in regizori, si atunci, mi se pare c-am fi mai buni ca spectatori, dar poate gresesc eu...

Totul e corect si gresit sau nimic nu e corect si nimic nu e gresit!

Cu tine deschid alte porti...

    Ies din camera cu sentimentul neplacut ca ar fi putut pleca deja, dar ma opresc in prag si refuz sa traversez holul spre sufragerie.Ma lovesc de imaginea ei si aleg sa nu o intrerup: foate relaxata, intr-un tricou cu 3 numere mai mari, isi misca intreg corpul incercand sa tina ritmul melodiei; piciorusele desculte ....destul de infrigurate, parul ravasit cazut usor pe umeri, exceptand suvitele rebele fluturand la fiecare miscare, si Kim Carnes, care canta, greu sesizabil, ceva despre “Bette Davis Eyes” ma amuza intr-un mod foarte copilaresc. M-as putea obisnui cu libertatea ei! Pentru cateva clipe am si uitat cat de neplacut a fost sa ma trezesc singur, dar mi-e usor sa inteleg ca o sperie noul si a avut nevoie de intimitatea ei. Cateva minute in care sa detina controlul. Poate sa-si puna ordine in ganduri, sa se obisnuiasca cu trezitul intr-o casa straina…. ma intreb, cum poate fi pentru cineva un compromis atat de mare sa dormi in alt pat? Ah… ! Ar trebui sa elimin uimirea mea, as putea s-o speri, iar asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc! Empatia ma indeamna sa ma apropi usor de ea, dar planul mi-e stricat de privirea ei rusinata...

-Vad ca reusesti sa te adaptezi usor…  ii spun, in timp ce ma indrept usor spre ea.
-(zambind tematoare, ca un copil prins de parinti in timp ce incerca sa faca o prostioara) Fac si eu ce pot, cu ce am la indemana…

-Te descurci foarte bine! Ii zambesc si pare ca asta e confirmarea de care avea nevoie; grijile din ochii ei dispar, iar privirea naiv-seducatoare ii reapare. Pentru cateva clipe cuvintele isi pierd rostul; nimic din ce i-as putea spune nu ar putea trasmite mai bine admiratia sincera din ochii mei... si reusim sa comunicam asa; atat de bine, incat ne pierdem in priviri cateva clipe bune, iar play-list-ul continua sincronizandu-se cu momentul! Mi-ar placea sa iti arat ceva, as vrea sa imi spui daca e prea mult pentru tine.

-Cand o sa intelegi ca nu sunt deloc atat de fragila? Bine, sunt….uneori, dar reusesc perfect sa ma descurc cu sentimentele mele. Sa nu crezi totusi ca nu apreciez, sau ca nu imi place, grija pe care mi-o porti... Ba, chiar m-as putea obsinui!

-Poti incepe! Cred ca ar fi indicat sa iti iei si altceva pe tine; imi place privelistea, dar o sa mergem afara si vad ca bate vantul, hai sa iti completez tinuta.

Ii ofer ceva lejer de imbracat, urmarindu-i cu placere fiecare miscare, si o iau de mana atunci cand e gata. Ne indreptam spre gradina si o infinitate de ganduri imi trec prin minte; cum resuseste sa ma surprinda cu gesturile ei? cat de mult ma poate fascina atitudinea ei?....dar, ma intrerupe la timp.

-Ce, mai exact, vrei sa imi arati?

-Ce vreau sa iti arat, nu stiu cat e de important, povestea vreau sa ti-o spun!

  Deschid usa glisanta;mi-e teama de cum ar putea reactiona; sunt convins ca ar intelege ce vreau sa ii transmit, si tocmai de-asta mi-e teama, oare… ii arat prea mult? aerul cald de mai ma ancoreaza in prezent.

-Tot...ce vezi aici, e si in sufletul meu, sau, in trecutul meu! Isi intoarce privirea spre mine, imi apreciaza sinceritatea si deschiderea, dar mai mult de atat, nu pot vedea in ochii ei...si as da orice acum sa aflu ce gandeste! Zambeste delicat si ii aprob libertatea; cred ca i-am starnit curiozitatea. Se apropie si ma saruta cu o naturalete care imi alunga orice teama, apoi se indeparteaza usor si inspecteaza fiecare element; Parca privesc un spectacol de teatru! Nu-mi dau seama daca lumina aurie a soarelui se reflecta din fiecare element, sau curiozitatea ei naiva radiaza intr-un mod atat de placut! Dupa fiecare lucru privit in detaliu se intoarce spre mine cerand explicatii, dar asteapta cu multa rabdare momentul in care voi putea deschide gura si vorbi coerent!

Respir usor si pare ca fiecare celula din corpul meu e dornica sa se expuna...

-Priveste fluturii! Trezita din reverie, imi asculta curioasa indrumarea... Sunt uniformi, cromatica e imperfecta, iar, marginile sunt tăioase! Sunt așa,  pentru ca zborul meu nu a fost lin, nu a fost constant!Aveam momente in care stagnam, si imi doream sa renunt; alteori, ma incurcam de propriile gânduri,  ma cuprindea teama si vedeam totul mult mai sumbru...

 -Cunosc sentimentul...

  -Poarta reprezintă punctul de plecare. Am decorat-o cu flori pe care n-ai să le regăsești în grădină.

  -Pentru ca ceea ce stiai despre tine, avea sa se schimbe?

 

 -Da, iubito! ... Hai să ne plimbăm! Cu timpul, îţi voi spune povestea fiecărui copac. Vezi că, pe măsură ce se depărtează,  sunt tot mai tineri? Plantam un copac odată cu orice mică reușită!Veneam aici și îmi aminteam momentul. Analizam totul pentru ca o parte din mine să fie conștientă de pașii mici, aparent neînsemnați,  dar productivi.

- Ce e cu banca și lacul, de la finalul aleii?

  - Mereu am visat să am cui să-i povestesc tot ce iti spun, și iti voi spune ție...

 - Pe bancă,  acompaniat de sunetul timid al vântului când atinge lacul?

 - Da...

- Întotdeauna mi-a plăcut vantul capricios de Mai!

Candva, o sa fie bine!

    Am străbătut de nenumărate ori aleile astea, dar a trecut mult timp de-atunci...

Odată am mers cu un trenuleț! Zdranganea teribil de tare. Acum văd că s-a păstrat amintirea lui: niste șine ruginite, bătătorite, care aproape se confundă cu asfaltul neîngrijit. Pentru unii poate-i un semn de întrebare; pentru mine e un fel de "in amintirea...copilariei"!

 

Nu am fost un copil ca toti ceilalți și nu am ajuns un adult ca toți ceilalți...

   Nu am amintiri din livada bunicilor, nu mai știu cu cine m-am jucat candva de-a v-ati ascunselea, nici măcar nu mai știu dacă m-am jucat vreodată!  

Dar știu drumul spre mare... 

Știu mirosul sărat al apei murdare in care intram fericită sub privirile ingrijorate ale mamei. Mă considera mereu prea curajoasă pentru că m-avântam in valurile spumoase, care depășeau frecvent statura mea... Nu eram curajoasă, eram doar fericită! Eram in universul meu! Marea era acel loc in care mă pierdeam; eu, grijile, temerile, durerile... totul era luat fără voia lui de curenți, si purtat acolo unde ii era locul! Parcă Marea știa unde să așeze fiecare particică din mine...cred că și-acum mă știe foarte bine!

 

Îmi amintesc zgomotul puternic al motorului care punea in mișcare trenulețul.  Pentru un adult, era de coșmar...mama se cam plângea de el, dar mi-a făcut pe plac. Pentru mine, era insesizabil! Mă încânta că-mi pot îndrepta atenția spre altceva; ochii erau excitaţi, urechile nu transmiteau niciun semnal, iar inima se asigura că adrenalina ajunge la fiecare muschi relaxat! Imi amintesc și vremea de-afară!  O zi mohorâtă... in fiecare minut se pregatea de ploaie,  dar pe-atunci vântul avea efect decât asupra buclelor mele rebele.

 Și-acum incerc să fiu detașată de banalități! Am făcut un pact cu mine! Picioarele mă poartă atent pe cărare, ochii admiră  pofticioși peisajul, urechile înregistrează sunetul naturii, măinile prind aerul schimbător,  iar sufletul...e liber să umble pe unde simte!

 Câte s-au schimbat de-atunci! Pentru copilul din mine totul era perfect asa cum era, acum e lux... Ar trebui să mulțumească ochii adultului, dar simt dispret! Mă intreb, de ce avem nevoie să privim lux in exterior? Să ne ferim de sărăcia din interior? Ce reușim să modernizăm când ne impunem in fața simplității peisajului? Ca un copil, tânjesc după ce mă face fericită...descopăr dorințe autentice, parcă nu mă recunosc.

Tot ce credeam că e parte din mine dispare din mintea mea odată cu persoana care l-a plantat cândva acolo; rămân câteva bucăți neslefuite, sunt vechi și acoperite de un strat gros de praf pe care vântul îl împrăștie ușor, foarte ușor... dar cred că timpul le va dezvălui forma; îl voi ajuta și eu, că mâinile îmi sunt neobosite!

Am pierdut urma luxului! Am făcut un pact bun… Mă relaxez la fiecare pas! Simt că mă apropii de ceva, căci inima accelerează constant, sincronizandu-se cu fiecare atingere a solului; sunt atât de pierdută in răspunsuri, in senzații pe care mi-e greu sa le contorizez, și totuși atât de ancorată în prezent... până acum n-am incurcat drumul decât de 3 ori, și m-au claxonat doar 2 constănțeni aroganți. Noroc că-s blondă, a fost un claxon de avertizare, fara injuraturi si restul!

Am atât de multă răbdare, și nu știu de unde! Am atâta încredere că voi ajunge acolo, deși pare că nu mai știu drumul! Unde a dispărut tot ce știam despre mine, nu știu, dar voi lăsa fiecare lucru să mă surprindă... Rătăcesc drumul! Și pe-al vietii l-am rătăcit de câteva ori! Și cred că se va mai întâmpla…

 

Supermarketul potrivit zodiei tale!

   De putine ori oameni isi verifica horoscopul inainte de a iesi din casa, si de multe ori au dreptate in a considera astrologii niste sarlatani. De cate ori nu ti s-a intamplat sa citesti horoscopul, sa afli ca Balantele iau astazi bani, tu sa fi Balanta, si un prieten sa te sune “bai frate, da-mi si mie 50 de lei pana saptamana viitoare”? E drept, nu toate Balantele pot lua bani in aceeasi zi, dar fix tu, care ai citit horoscopul sa fi ghinionistul?

   Stiu ca ti-ai pierdut de mult increderea in astrologi, dar da o ultima sansa! Citeste chiar acum, in exclusivitate, care e cel mai bun loc de unde sa iti faci cumparaturile in functie de zodie, si da-i voie sarcasmului sa te amuze:)

    Berbec (21.03- 19/20.04)

   Ai o personalitate puternica, esti intotdeauna incapatanat si niciodata nu lasi de la tine. Alege cu incredere Carrefour pentru orice produs ai avea nevoie, ei au preturi mici tot timpul, ceea ce-ti permite sa ramai incapatanat si sa pui in cos tot ce-ti doresti.

   Taur (20/21.04- 20.05)

   Ai zice ca firea ta romantica trebuie plimbata pe stradutele inguste, neasfaltate, incarcate cu tot felul de comercianti, dar posesivitatea ta ar putea crea frustrari in astfel de locuri, mai ales daca nu esti detinatorul catorva mii de euro. Cel mai bine, manipuleaza-ti partenerul/partenera sa mearga la cumparaturi in locul tau. Mai ales daca e din alta zodie!

    Gemeni (21.05- 20/21.06)

   Esti mereu nemultumit de orice ti se pune pe tava si asta nu e singurul tau defect! Esti atat de schimbator, ca nici aerul nu mai poate tine pasul cu tine. Sfatul astrologilor e sa te muti intr-o zona unde exista mai multe supermarketuri, dar sa ai grija sa nu fie foarte departe de centru! Asigura-te ca exista si multe restaurante care livreaza la domiciliu si in zona ta si vei trai o viata fericita! 

    Rac ( 21/22.06- 22.07)

   Doi pasi inainte, trei pasi inapoi, asta e dansul prin viata al unui Rac! Pleaca din casa cu lista de cumparaturi terminate dupa 3 ore de vorbit la telefon cu…mami, pe drum isi da seama ca ar mai fi adaugat ceva dar n-are niciun pix la el, si intr-un final ajunge sa ia pranzul cu…mami, povestindu-i in detaliu cat de nedreapta e lumea in care traieste. Indicat ar fi sa devi vecinul unei persoane din Gemeni, nu ai sa te descurci mai bine la cumparaturi dar macar schimbi intr-un final persoana cu care ajungi sa iei pranzul!

    Leu (23.07- 22.08)

    Pentru incapatanarea, exuberanta si nevoia ta constanta de lux…. trebuie sa fiu rea si sa iti spun ca inca nu s-a inventat un loc potrivit. Nu inteleg, ce te mai retine? Apuca-te si fa-l chiar tu! Asa iti mai satisfaci o nevoie fundamentala: socializarea. Locul tau o sa atraga Leii din toata lumea, dar trebuie sa investesti foarte mult in publicitate, doar stii ca nici pe tine nu te atrag locurile despre care nu vorbeste intreg universal!

     Fecioara (23.08 - 21/22.09)

    Intotdeauna ai ceva de obiectat, ceva de adaugat, de completat, in speranta ca asa se va ajunge la perfectiune! E doar in capul tau, lumea n-are nevoie de perfectiune. Dar cum tu ai nevoie, mergi pe la toate supermarketurile in inspectie, noteaza-ti pe o foaie tot ce e in neregula cu fiecare si cere aprobarea sa deschizi cate unul din fiecare brand conform standardelor tale. Stiu, te-ai gandit deja la asta, nu?

     Balanta ( 22/23.09- 21/22.10)

    “Sa merg cu autobuzul la Carrefour, cu transportul gratuit la Auchan, sau cu masina la Metro, si iau pentru mai multe saptamani? Dar ce sa iau? Maine si asa sunt pe drumuri, si azi e soare afara…” Suna un prieten, ce-astepti? Sa iti iasa peri albi?

    Scorpion ( 22/23.10- 20/21.11 )

    Pentru tine nu conteaza de unde cumperi, ci cum arata tipa de la casa, sau tipul de la paza in cazul fetelor. Dar stii bine cat esti de nestatornic, si cucerirea de azi, nu-i nici macar amintirea de maine. Fii liber in gandire, cum ai fost si pana acum! La nevoie, citeste totusi un pliant cu reduceri; luna are in general 30-31 de zile, iar tu ramai fara bani dupa primele, in medie, 1-24 de ore!

    Sagetator ( 21/22.11- 20.12)

    Tu poti alege orice supermarket, atat timp cat esti insotit de o persoana care iti suporta sarcasmul, ironia, si critica de profesionist in orice domeniu. Totusi, oricat de mult ti-ar placea, evita locurile aglomerate, s-ar putea ca pe altii sa-i deranjeze placerea ta de a vorbi! Indicat ar fi sa alegi Penny Market, la orice ora te-ai duce, mai mult de 2,3 clienti nu vei gasi in magazin. Nu ma intreba de ce, tu du-te, si fa o recenzi dupa.

    Capricorn (21.12- 19.01)

    Fii increzator! Oricat de zgarcit ai fi, intotdeauna exista un alt Capricorn mai zgarcit ca tine. Si daca nu exista inca, se va naste! Cei de la Kaufland au o marca proprie, cu cel mai mic pret de pe piata, pentru o gama variata de alimente. Plus ca, au si o super oferta: daca astepti 10 minute cand sunt toate casele deschise, primesti 5 RON. Asigura-te ca faci piata la ore potrivite si impusca doi iepuri dintr-o lovitura! Nu mai sunt la curent cu noutatile, dar cred ca CEO-ul de la Kaufland, e chiar Capricorn!

    Varsator (20.01.-18/19.02)

    Esti atat de nonconformist si aerian, incat, esti sigurul din intreg zodiacul care si-ar putea cumpara carne de pui din piata de legume. In plus, esti suficient de optimist cat sa treci peste injuraturile pe care o sa le primesti. Inainte sa pleci la cumparaturi asigura-te ca ai macar o agenda si un pix, pentru a-ti putea nota numerele de telefon ale noilor prieteni pe care ai sa ti-i faci! Mai bine sa le iei tu numerele de telefon, decat sa-l dai pe al tau!

    Pesti ( 19/20.02- 20/21.03)

    Prietenii spun despre tine ca esti visator, imprastiat si dezorganizat, dar, de ce ii accepti asa superficiali? Ah, ai dreptate, nu trebuie sa le arati adevarata fata a ta, pe care nici tu nu ai descoperit-o inca! Cu tine lucrurile sunt simple: cand ai nevoie de ceva, sti de unde sa-l achizitionezi si n-ai nevoie de sfatul astrologilor pentru a te hotara. Daca lumea ar fi formata decat din oameni ca tine, astrologii ar muri de foame!

Seara in care mi-am limpezit visele

    Îmi amintesc aproape totul: lumina roz-aurie a soarelui ce se indrepta spre capătul pămîntului,

lăsîndu-si urma de “nu mă uita” ce despica hotarat cerul în doua si adierea calda si timida a vantului de iulie, care se lovea de buclele mele prăfuite.

Aveam lacrimi în ochi, nu-mi amintesc sunetele din jur, dar regretele din sufletul meu răsunau mai puternic…

Corpul meu era amortit în peisaj; tot ce puteam face era să privesc, să mă pierd în senzaţii, în gînduri, în întrebări...as fi vrut sa înregistrez întreg momentul oricat de lipsit de sens părea totul în acele secunde!

 Simţeam prezenţa bunicului în spate, undeva la cativa pasi de mine. Intotdeauna era pregătit să fie inţelept pentru mine...dar eu, eu nu aveam putere să-i vorbesc. Stia asta foarte bine! Asa cum stia cat de ambitios sunt cu lucrurile care imi plac sau cat de multă pasiune pun in munca mea si cat de aprins visez la rezultate…

 -Totul in viata se intamplă doar în momentul potrivit! Nici mai devreme, nici mai tarziu...

Mă îmbrăţişează barbatesc si mă pierd uşor în braţele lui protectoare. Dintr-odata e cineva cu mine.

Scurte si rare sunt momentele în care gandurile mele sunt vizibile, el e atent şi le observă la timp. 

Prezenţa lui parcă preia o parte din apăsarea pe care o resimt si imi dezamorteste corpul. Lacrimile se retrag uşor, ochii mi se măresc de mulţumire, si la contactul cu ochii lui blanzi primesc un zambet plin de incredere!

Stie ce spune, dar oare eu voi înţelege vreodată adevărul din sfaturile lui?

Tot ce mi-a spus am înţeles... la momentul potrivit, cand am fost pregătit! 

 

A trecut ceva timp în care zambetul unei fete îmi trezea si o uşoară neîncredere, dar pe-al ei as vrea să-l văd în fiecare dimineaţă la cafea, să-l aud de cateva ori în timpul zilei, si să-l văd din nou seara cand deschid usa casei sau cand ea o s-o deschidă!

 -Am să te tachinez tot timpul pentru acel moment de sinceritate! Îmi spune degajată, ridicandu-se din braţele mele pentru a-mi urmări reacţiile, sau pentru a mă face să-mi pierd cuvintele în privirea ei.

 -La care din ele te referi?

-La… fanteziile tale din liceu, domnule! 

-Ti-am spus ca ma uitam dupa fundul tau, de fantezii n-am spus nimic..

Trece uşor peste mine fiind atentă să evite orice atingere si se îndreaptă spre geam, probabil o altă

ţigară. Imi place cum disimulează că în camera mea se simte ca acasă. Dacă n-aş fi stat de vorbă cu ea

atatea ore, as fi putut jura că a rămas la fel de arogantă ca-n liceu, dar mi-e uşor să înţeleg acum de ce 

afisa o anume imagine.

-Eu as crede că atunci cand mă vedeai coborand scarile, unul din lucrurile la care te gandeai era 

dacă, să mă iei de mana sau să mă iei in brate...

-Si unde să te duc?

-În baia profesorilor, cred; ai fi preferat să avem amandoi nota scăzută la purtare, decat să ne 

expunem barfelor adolescentine…

Devine fascinant să o ascult…

-...probabil m-ai fi sărutat timid pana să ajungem, în timp ce te asigurai că micul nostru secret ramane în siguranţă; ai fi deschis usa, m-ai fi privit intens cu aceeaşi ochi cu care mă priveşti si acum; bătăile inimii ti s-ar fi intensificat, greutatea respiraţiei ar fi devenit evidentă, eu as fi înghiţit în sec în timp ce inconştient mi-as fi muşcat buza.

  -Ca acum?

-Ca acum…. te-ai fi grăbit să mă săruti, prinzandu-mi uşor părul cu mainile; mi-ai fi dat capul pe spate pentru a-ţi putea coborî sărutările iar eu te-as fi cuprins în braţe…forţa de-a sta în picioare s-ar fi scurs treptat, tu ai fi aşteptat momentul potrivit pentru a mă ridica...ne-am fi pierdut minute întregi în şirul neîntrerupt de sărutări si atingeri, ai fi aşteptat o confirmare din partea mea dar eu aş fi fost prea orgolioasă pentru a-ţi da de înţeles că poţi continua cu altceva…

 

Iar zambetul ei copilăresc, seducător! Oare si acum aşteaptă să fac un pas spre altceva? Nu am crezut niciodată că e aşa de… nu am crezut niciodată nimic! Nu am îndrăznit să o intreb nimic, decat să o salut, în zilele bune! Acum îmi dau seama că nu eram o alegere bună pentru ea. Să nu fac nimic atunci a fost cel mai bun lucru pe care-l puteam face. E firavă, vulnerabilă, copilăroasă, sentimentală, dar îşi calculează toate gesturile cu o atenţie matură…. în spatele privirii reci, ameninţătoare, a mersului apăsat, a poziţiei impunătoare se ascunde un suflet cald, o dorinţă pură de a primi si oferi iubire, acceptare, înţelegere. Nu cred că pe-atunci îşi dorea altceva Toate astea o definesc, au definit-o si atunci, si o vor defini în continuare, iar eu, sunt una dintre puţinele persoane care ştiu asta!

Nu m-am gandit niciodată că voi avea ocazia să-mi doresc s-o protejez...

A fost doar o fată de care mi-a plăcut în liceu, cu care mă imaginam încălcînd multe reguli. Nici acum nu pare dornică să se supună prea multora dintre ele...

Îm